Bomboane cu emoţii

  • Happy birthday to me! Happy birthday to me!, ….uite aşa aş vrea să-mi cânt şi să mă bucur de ziua de azi.  Indiferent de cum se mişcă vremurile, faptele şi cuvintele, eu voi face primul meu genocid şi voi omorî, în masă, toate relele, tot nenorocul, toate cuvintele urâte primite vreodată, dar mai ales spuse, voi ucide tristeţile şi toate clipele nepotrivite şi voi încerca să nu uit nicio clipă că azi e ziua mea de naştere, că vreau bucurie și frumos și petrecere colectivă,  în locul uneia mai restrânse, în care să dansez conga cu vreun căţel prin casă, în aburi de şampanie demiseacă. Ce urât sună! Cred că demisec era termenul! În fine, nu fiţi şi voi cârcotaşi că altfel nu vă mai invit la ziua mea!

 

  • Mie mama nu mi-a ţinut ziua niciodată. N-am suferit prea tare, dar când un copil mă întreba:”Vii la ziua mea?, aşa, ciudat, între invitaţie şi curiozitate, la limita vreunui refuz, dar cu sclipirea aceea „deh, ziua ta a fost şi tu nu m-ai invitat”,  îmi crăpa capul de supărare. Rar mergeam. Am în minte un colaj de amintiri cu petreceri simple pentru copii, unde trona un tort, de cele mai multe ori de biscuiţi şi vreun cico sau brifcor. Aplaudam un pic, cântam lălăit şi ne ruşinam de creioanele colorate şi cartea de poveşti pe care le duceam în dar. Uneori voiam cadoul ce îl dădeam, în locul feliei de tort, însă nu era totdeauna după mine. Primeam şi eu de la mama, poate, dar mult mai târziu.
  • Locuiam acolo, pe un greabăn de munte, cum v-am spus de atâtea ori, în mijlocul pădurii, în peisajul acela bucolic de unde vedeai măreţia naturii, iar spectacolul iernii devenea grandios încât orice oftat, de neputinţă sau defăimare a zăpezii, ar fi devenit blasfemic. Dar ce ştiam eu? Zăpada trebuia să mă lase să ajung la şcoală, nu să mă împiedice. Voiam şi eu să duc măcar o dată o cutie cu bomboane numărate, ca nu cumva vreun copil din clasă să rămână neservit. Zăpada era singura ce mă putea împiedica să fac asta, închinzându-mi drumurile către şcoală. Uneori mi-o adunam pe toată în vis, cerând unui Yeti puternic să mă scape de urgia aia albă şi s-o transforme într-un golem alb pe care să-l învingă în luptă dreaptă şi să  risipească  zăpada în munţi. Vedeam cu ochii minţii dihania (că golem îi spun acum, recunosc) spulberată şi particulele alea sclipitoare duse departe, pe creştete de munţi înalţi, ăia zăriţi de mine în drumul către şcoală. Doar în anul acela am mai mers pe marginea drumului doi kilometri, aşa în cârd, copil, după copil. În următorii ani aveam să ne mutăm, iar şcoala să fie la doi paşi. Niciodată însă nu am uitat drumul acela, făcut cu ghetele mele roşii, mai mari cu un număr, împreună cu cei 10-12 copii şi cu adultul însoţitor, un adevărat erou pentru noi, pentru că nu de puţine ori pe spatele lui tronau ghiozdanele noastre de pitici obosiţi dar în ochi aveam admiraţie puternică pentru ca ştiam ca face acel drum dus-întors de două ori, neputând sta 4 ore în scoală aşteptându-ne pe noi sa terminăm cursurile. La mulţi ani-ul acela colectiv îmi va rămâne veşnic în minte deşi au urmat multe altele.
  • Eee! Am făcut ce am făcut şi v-am dus iar într-o aniversare de a mea, de şcolar. Nu vă miraţi, cele de oameni mari nu mă atrag prea tare. Emoţia ce am simţit-o ţinând cutia cu bomboane, desfăcută pe braţele mele, obrajii ce-mi ardeau puternic şi zâmbetul colegilor mei de atunci sunt de nepreţuit.
  •  Desfac azi o cutie nouă şi vă dăruiesc bomboanele iertării, bomboanele dragostei şi preţuirii ce v-o port şi vă mulţumesc pentru fiecare trecere de pe aici. Mi-e foarte greu să ofer prima bomboană pentru că toţi îmi sunteţi dragi,  aşa că vă servesc pe fiecare în parte şi vă ofer în plus bomboane de admiraţie şi de continuitate firească. La mulţi ani, mie şi la mulţi ani, vouă! Să ne trăim!

 

  • Acasă mă aniversează multe lăbuţe şi un bărbat drăgăstos.  Deja au pus de o horă. Fug să dansez şi eu. Veniţi şi voi?

62 de gânduri despre „Bomboane cu emoţii

  1. …păi, se ia una bucată vreme bună, adunăm o pisică de pe pervaz şi cine s-o ma găsi în apropiere şi te duc…undeva ştiut de tine dar spectaculos devenit între timp. Ne vom gândi la asta! Tu…doar să apari …la cafea, că psi m-a omorât cu ceaiul ei de iasomie!

    Apreciază

  2. Tu eşti bombonica mea…de Sibiu! De oraş al sufletului meu ameţit de frumos medieval, de muzeul satului, de parc cu arini şi mitropolie, de pod al mincinoşilor, de grădină zoo şi palat ţigănesc, de piaţă şi supă de ceapă dintr-un gang cu istorie, de artişti preschimbaţi în statui, de Bruckenthal, de parcul de la Muzeul Astra, de Împăratul Romanilor. Mai am? Mulţumesc!

    Apreciază

  3. Ei, ruşine îmi era şi mie, dar cum rar pica ziua mea în timpul şcolii, de multe ori fiind vacanţa dintre trimestrul unu şi doi…mă bucuram. Copilăria e un loc de unde scot greu amintiri complete. Noroc cu scrisul, că imi revin episoade întregi! Mulţumesc!

    Apreciază

  4. Marius, cu tine amintirile mele se închid ca un cerc complet. Tu aduci amănunte de parcă erai un fel de neghinită prezent in întâmplările mele, semn că vremurile pe care le-am trăit au fost sub semnul aceloraşi destine. Şi uite că nu ne renegăm originile, trăirile, neajunsurile şi nu vrem să părem mai mari decât suntem în lumea asta în care valoarea este dată de ban. Multumesc că imi esti cititor fidel şi asta mă mira, mă onorează dar mă bucură, extraordinar de tare, fără ipocrizie.

    Apreciază

  5. Îmi voi purta în ochi curajul, în suflet voi purta respect
    Şi pentru fiecare vorbă, eu capul mi-l inclin: RESPECT!

    …respectul meu pentru fiecare vizită, semn şi popas în lumea asta mică, cea până ieri acoperită de…praf!

    Apreciază

  6. Mirela, cuvintele tale m-au lăsat mască din ziua în care le-ai scris pe blog. De multe ori modul în care mânuim cuvintele ne induc stări şi percepţii faţă de persoanele ce le scriu poate total diferit decât se prezintă ele in realitate. Vreau să cred că şi dacă nu aş fi aşa, sigur aş îndrăzni să devin, să încerc să fiu doar prin creditul ce-l acorzi persoanei mele. Ştii bine că sunt impresionată de artista şi omul din tine şi că imi esti tare dragă. Tu şi lumea ta de culori, de muzică bună, de pikini şi de iubiri sincere de mamă, fiică, soţie şi prietenă. Tu ai creat o lume cu clubul parfumat şi chiar dacă nu am reusit in acest an sa scriu pentru el, e o lume perfectă. Mulţumesc, Mirela!

    Apreciază

  7. Te-am lăsat la urmă, cu tine începându-mi gândurile mult, mult timp, de ceva vreme încoace. Bomboanele acestui an sunt pline cu emotii de devenire, de schimbare şi acceptare, de multumire pentru tot ce am primit şi voi mai primi, de gânduri trecute într-o altă dimensiune, de mai puţină dependenţă faţă de oameni şi virtual şi o mai mare deschidere spre realul meu în care îşi fac loc nouă suflete dependente ele de mine. Ţie îţi voi mulţumi totdeauna. Indiferent de drumul nostru comun, tu vei rămâne mereu simbolul căutărilor mele, răspunsul la întrebări nepuse şi coincidenţa care uneşte şi apropie. Restul e doar vânare de vânt. Mi-am luat zborul de ceva vreme de sub aripile tale protectoare, cu voia sau fără voia mea şi dacă mă vezi zburând rar pe aici sau fără cuvinte potrivite să ştii că voi păstra totdeauna în suflet câteva pentru tine. De recunoştinţă şi drag. Mulţumesc. Unele umbre rămân…însă…căci oamenii vin cu tot ce au ei in suflet: şi bun, şi rău.

    Apreciază

  8. Pingback: Fata vorbelor cu praf | Înşiră-te mărgăritare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s