Orbind de lucirile lumii,
Mă prind în schimbări ce îmi lasă
Dorinţele prinse-trecuturi,
Ce poartă parfumuri de acasă.
Şi văd cum aduc adevăruri,
Ce soarta ţi-o schimbă pe loc,
Pluteşti, oarecum, în derivă
Căutând… cuvântul…noroc.
Nu ştii de-i lucirea cea bună,
Ce poartă zâmbete-noi,
Sau lacrimi de soare sau lună
Pe care sa le dai înapoi
La schimb, cum spuneam înainte,
Să capeţi gând bun pe-o aripă,
Deşi lucirea-i horă fierbinte
Nu toţi vor în ea să se prindă.
Mi-e teamă de vechiul din mine,
Mi-e teamă de noul ce vine,
De cuvinte ce par cam la fel,
Dar n-au luciri de oţel
Şi nimeni nu se află în spate
S-aplice lovituri care tac,
Mă strâng în hore cu oameni
Şi cu vorbe ce parcă mă plac;
Şi brusc aleg chiar schimbarea
Şi uit că nu-mi place defel
Căci mi se arată cărarea
Pe unde o să meargă şi ..EL.
Azi merg pe drum cu alţi oameni,
Cu orbi care văd, ce-i admir,
Dar sunt şi acele persoane
Ce văd, dar par orbi, şi-i un chin.
Trimit cumva gânduri simple
Spre ţară şi neam şi mă-ntreb:
Vom fi toti orbi în novembre
Şi-om alege un ORB printre orbi?
Dacă da, m-oi lovi de bastoane
Bâjbâind cu alţii ca mine,
Orbind de luciri amăgitoare
Că, sigur, ne-o fi chiar mai bine.
Şi ne-om ţine de mână puternic,
Căci presimt căderi viitoare;
Ce ziceaţi? Că schimbarea e bună?
Mai bine muta-m-aş pe lună!
Provocarea de luni a avut ca temă fixă..”orbind”. După ce am pierdut un intreg eseu despre schimbare şi orbire, dispărând ca prin farmec din calculator, de zici că nu o scrisesem niciodată, m-am răzbunat şi am venit cu gânduri versificate. La Eddie in tabel găsiţi şi alte idei.
Înşiră-te mărgăritare 
mestesugite si vesrurile astea ale tale… sunt asa, cu doua intelesuri, vorbesc despre doua „vechimi” si doua situatii „noi” ce se promit toate bune si frumoase. sa fie!
ApreciazăApreciază
…mda, mi-era teamă că se va vedea doar cel din…noiembrie, care mie nu-mi pare nici bun, nici frumos.
ApreciazăApreciază
Îmi pare rău de eseu, sunt sigură că mi-ar fi plăcut să-l citesc, dar mă bucur de versuri ca un copil.
Cât despre orbirea din noiembrie, probabil că va veni. Nu s-a întâmplat de atâtea ori? Ne-om ţine de mână ca să nu ne pierdem… ideile, sperând că vreodată vor fi mai mulţi cei care văd decât cei care se leagă singuri la ochi.
ApreciazăApreciază
..am fost nevoita sa sintetizez in niste versuri ad-hoc tot ce scrisesem, dar şi acum mă doare sufletul cand mă gândesc la ciudatenia petrecuta in calculatorul meu, dar poate asa a fost sa fie, şi mă bucur ca randurile mele versificate au avut ecou. Cât despre cat de orbi om fi, eu tot cred ca va fi bezna totala si desi toti il detestam pe Ponta, e singurul care are in spate un mecanism functional.Păcat..
ApreciazăApreciază
Orb sau nu,
de mână mă du,
ia-mă de-o aripă,
mai rămâi o clipă
și spune-mi ceva
despre viața ta.
Iar de vezi mai mult
prin ochiul meu slut,
hai să facem troc:
lumea, pe un joc. 🙂
ApreciazăApreciază
..dau lumea pe joc
şi mai pun un strop
de iubire nouă,
in cea veche plouă,
de un timp incoace,
cu gânduri piezaşe;
şi atunci alegem
lumea să ne-o dregem,
şi punand o vraja,
să ne fie dragă,
să aibă în ochi
optimism, nu nori.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi în interior… şi în exterior suntem prinşi între două lumi! Spre ce să ne ducem?
ApreciazăApreciază
…ştiu şi eu? Mă tot chinui sa aflu, de ceva vreme. Azi e ziua ta, sigur găsesti cea mai frumoasa lume in jurul tău. La multi ani, Adrian!
ApreciazăApreciază
Si uite asa ne incanti nu numai cu povesti ci si cu poezi! Frumoasa aducere din condei!
Se pare ca am ramas intepeniti in… Duminica Orbului! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Cita! DA, se pare că ziua Orbului se repeta periodic şi nimeni nu-i de vină, doar altii..
ApreciazăApreciază
„lacrimi de soare sau lună”-frumos spus
ApreciazăApreciază
…mulţumesc că ai observat asta, Radu!
ApreciazăApreciază
Ca de fiecare dată, cuvintelele tale se leagă într-o superbă armonie!
ApreciazăApreciază
Măcar aici să fie armonia, potecuta, că in viata de zi cu zi..e cam haos…
ApreciazăApreciază