Clipe de viaţă

Fatală autosugestie?, frumoasă mirare,
Când clipa de argint se scurge în zare
Şi zborul ce-l ştiam nesfârşit, infinit,
Aproape de-o clipă de-omăt l-am simţit.
Fatală autosugestie?, ce-mi place să spun
Aceste cuvinte şi-apoi să-mi expun
Şi timpul, şi clipa, iubirea, cuvântul,
Efemerului nostru, ce se duce ca vântul.

Sonete triste ce vibrează albastru
În suflete de alabastru
Auzim în timpul ce se scurge mărunt,
În fiece rând şi-n orice început,
Dar la final tot simţi o dulceaţă
A suavelor clipe, clipe de viaţă,
Ce-ţi cântă simplu, aparent, numai ţie
Sau te transformă cumva-n poezie
Şi uiţi mereu că timpul cam pleacă
Privind cărarea întortocheată
A vieţii ce-ţi trimite iar daruri:
Ce? Aripi şi-un pumn plin cu zaruri.

Cine aruncă primul unul, în clipa lui de viaţă?

 

Provocarea de luni se numeşte ”CLIPE DE VIAŢĂ”, tot în clubul celor 12 cuvinte. Nu aş fi scris-o dacă nu aş fi avut-o muză pe Dana, pe care vă invit a o citi şi aici: gânduri, căci două postări de ale ei mi-au inspirat mie aceste rânduri. Mulţumesc, Dana pentru sonetul tău şi ”fatala autosugestie” idei ce iţi aparţin şi care mi-au plăcut nespus. Tot în tabelul lui Eddie găsiţi şi alte clipe de viaţă. O săptămână plină cu dulceaţă vindecătoare vă doresc.

11 gânduri despre „Clipe de viaţă

  1. Vezi ce-mi faci tu mie, Adriana ? Câteodată mă mai bate gândul să bat din nou la porţile duzinelor ori a gândurilor de luni. Dar te citesc şi nu mă pot opri să nu mă întreb : Ce pisici să caute un amărât ca mine în aşa companie selectă ? 🙂

    Apreciază

    • Duzinele de acum au puţini participanţi, iar despre cele de demult nu vreau a vorbi, caci nu imi plac comparatiile, dar tu poţi scrie despre orice; mereu, insă, ai fost un gentleman desăvârşit. Târziu îţi mulţumesc pentru cuvintele tale, dar cu bucurie si din inimă..

      Apreciază

    • Că-i vorbă, că-i gând, că-i idee sau slovă,
      Mă trezesc deseori iubirii că-i scriu odă;
      Şi ştiu c-as putea sa mai schimb pe alocuri,
      Dar cuvintele simt şi transpun multe focuri,
      Ce ard de o vreme pe cărbunii încinşi
      Transformaţi în tăciuni de iubire nestinşi,
      Din mine şi inima mea cea matură
      Înmuiată un pic, căci e viata prea dură…

      ..in realul palpabil..
      trăit prea onorabil..

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s