Vă amintiți povestea lui? Mai e puțin și face anul. Un an cu un câine ghiduș care are o mulțime de porecle noi: Colonelul, Fasole (pentru că rânjeste ”fasolea” la mine de cate ori vreau sa-l scot afara din casă), Elvis, pentru că atunci cand se enervează i se ridică blana și așa cam mare, Grasu, Pofticiosu, Ghidușu. Pisic nu mai avem, dar aventurile sunt altele și tot mai frumoase. Mi-am dat seama că evit să pun povești cu animăluțele mele, dar asta nu vreau să o pierd
„Mă cheamă Lupu-Băiatu’. La sfârşitul anului trecut (2014) am tot mers pe stradă vreo trei zile, in sir, fără să părăsesc zona. M-au văzut oameni, dar nu m-a căutat nimeni. Nu ştiu cum am făcut că am ajuns în alt an, 2015, şi o creaţă cu un blond m-au luat acasă la ei. Cică m-au căutat vreo două ore. De ce? Că nu eram al lor. Nu eram atunci, dar sunt acum. Creaţa a fost tare curajoasă deşi eu am mârâit-o înfricoşător, iar acasă la ei nu voiam să stau că nu ştiam de ce trebuie s-o fac. Mi-am pus in scopul de a mă lăsa liber toate armele: am urlat ore in sir ca lupul, eram trist, mârâiam, cum am spus. Nimic. Ei zâmbeau şi aveau răbdare cu mine.
Au anunţat lumea că sunt găsit, că par bătrânel (sunt cu ceva ani, dar sunt in putere, mă credeţi, nu?); lumea a dat sfoară in ţară. 500 de distribuiri au fost pe fb-ul acela la care sta creata destul de mult, iar eu o privesc asa ca in poză. Acum, da, nu atunci. Atunci m-am căţărat sa fug, de au făcut ăştia cazemată şi au stricat feng shuiul gardului de fier forjat. Nu par supăraţi. Nici măcar pe faptul că am stat in cuşca vilă, ce mi-a făcut-o blondul din prima zi, doar o noapte. Pe urmă am văzut nişte căţei ce se buluceau la usa lor şi m-am gândit că poate o să-mi placă un coteţ mai mare. Spaţios coteţul, ba i-am făcut pe astia din casă să lase caldura mai putin şi sa stea mai bine imbracati, că mie imi era prea cald.
In timp eu m-am mai obişnuit şi ei la fel. Am avut şi nişte supărări mai mari, căci după o săptămână m-au dus la unii de m-au căsăpit şi am ajuns s-o iubesc pe una neagră şi faină din casă, Alma, doar platonic. Ba, mi-au pus şi-un coif de m-au poreclit toţi Lampă, m-au cipat, iar ieri m-au vaccinat. Între timp a inceput sa-mi placă mult aici. Plang mult şi prelung cand pleacă vreunul de acasa, iar dacă pleacă amândoi e jale mare. Cand vine blondul acasă sunt in stare sa sar peste poarta de fericire, iar de mâncare nici nu vă mai vorbesc, căci eu sunt mâncăcios din fire, nu ca lupoaica mofturoasă din pădure. Am descoperit ce fain e sa stai pe canapea şi e fix pe măsura mea. Am găsit şi un pisic aici, nu i-am făcut nimic, dar de o săptămână stă intr-un cos in bucătărie, zice că e mai sigur.
Am bănuţ, am prieteni, toţi mă iubesc, doar un căţel blond şi zulufat e cam isteric; a sărit să mă muşte, de parcă n-ar fi cât laba mea de mare. Am o problemă, urc eu scara de duce unde dorm toţi, dar de coborat nu pot şi nu-mi place sa dorm singur. Ma obişnuiesc, iar creata mai doarme uneori cu mine, deşi eu aş prefera blondul, pe el il iubesc cel mai mult, dar na…să nu mă spuneţi. Vă spuneam că mă cheamă Lupu? Lupu Tîrnoveanu. Nu m-a căutat nimeni asa că am fost adoptat. Gata, e definitiv. Am şi buletin. Suntem cam mulţi, dar Dumnezeu a fost bun cu mine şi stau şi eu pe aici. Hai, că am vorbit cam mult şi mi-e cam somn. Vă salut pe toţi şi aveţi şi voi grijă de căţeiii voştri, da? Sau de ăia ai nimănui.
Lupu-Băiatu’ Tîrnoveanu…te salut lume!
Înşiră-te mărgăritare 