Toate cuvintele ajung la…

…voi.  Din adevăruri silabe și minciuni fără sens,

Potrivesc, uneori, și povești cu înțeles.

Păpădii, buburuze sau bătăi de aripă,

Câteodată, mi-s vorbele  ce aici se-nfiripă;

Trag de ele, le adun, le cos îngeri pe umăr,

Le strig tare pe nume, uneori chiar le număr;

Pun dulceață în chisele, apă rece- n pahar,

Ca să nu li se aplece celor ce n-au habar

Că e totul o glumă, un relax obținut

Dintr-o pană cerească și trăiri la minut;

Troienesc strofe pline, înmuguresc niște texte,

Mi le dau iar de a dura printre voi. Mi-adun zestre.

Căci, probabil, într-o zi, sau,  încolo,  în noapte,

Cineva o să strângă și-ale mele neșoapte,

Le va pune în cufar, nu va închide cu cheia,

Dar va spune, probabil:”Aici este aceea

Care zestre își strânge, dar vorbea de risipă

Într-o vorba amară sau într-una  de o clipă,

Făr’ să știe că totul se întâmplă cu rost,

Dumnezeu îi recita, totul, chiar pe de rost,

Orice gand ar fi pus în cuvinte timide!

-Erau toate ale tale, ti-s mereu prea sortite!

Lasă zestrea, spunea cel ce adună cuvinte,

Tu lucrează la ea, ca luare aminte,

Căci sunt treceri firești, mâine o fi doar părere,

Si-o să-nșiri amintiri despre aceasta avere!

Vrei un titlu pompos pentru tot ce ți-e-n minte?

Toate vorbele ajung sărutare fierbinte

Pusă în inimile celor ce citesc fiindcă vor,

Chiar de azi scrii  concret sau doar amăgitor,

Mulțumește în gând, lasă zestrea să șadă

Adunată-n coperți, pentru o altă paradă!

Tu fii cea relaxată, nu mai fii o nălucă,

Și-o sa vezi că e tot ce sperai să-ti ajungă!

eu3

 

Toate cuvintele de multumire ajung la voi, cei care mă ajutati să nu rămân singură printre cuvinte!

 Am preferat sa reașez aceasta poezie, pentru că, terminand o etapa interesanta din viața mea, și apropo de credit on line sau despre ceea ce insemnam noi cei care scriem pe pagini virtuale, eu știu ca am experimentat foarte bine și singuratatea cuvintelor, și nepotrivirea in contextul unor altfel de cerinte artistice, dar și bucuria ca pot fi pentru unii dintre voi o asteptare și un gand bun. Cei care m-au ajutat sa raman aici sunt ochii care citesc, voi, interacțiunile voastre. Azi vă mulțumesc din nou. Multe am înțeles eu in ultima perioada și mă bucur sa simt asta. Si simt iubirea, iar asta imi e bucurie.                                              

Eddie, in tabelul tau, aceasta a fost o duzină, candva.

Clipe de viaţă

Fatală autosugestie?, frumoasă mirare,
Când clipa de argint se scurge în zare
Şi zborul ce-l ştiam nesfârşit, infinit,
Aproape de-o clipă de-omăt l-am simţit.
Fatală autosugestie?, ce-mi place să spun
Aceste cuvinte şi-apoi să-mi expun
Şi timpul, şi clipa, iubirea, cuvântul,
Efemerului nostru, ce se duce ca vântul.

Sonete triste ce vibrează albastru
În suflete de alabastru
Auzim în timpul ce se scurge mărunt,
În fiece rând şi-n orice început,
Dar la final tot simţi o dulceaţă
A suavelor clipe, clipe de viaţă,
Ce-ţi cântă simplu, aparent, numai ţie
Sau te transformă cumva-n poezie
Şi uiţi mereu că timpul cam pleacă
Privind cărarea întortocheată
A vieţii ce-ţi trimite iar daruri:
Ce? Aripi şi-un pumn plin cu zaruri.

Cine aruncă primul unul, în clipa lui de viaţă?

 

Provocarea de luni se numeşte ”CLIPE DE VIAŢĂ”, tot în clubul celor 12 cuvinte. Nu aş fi scris-o dacă nu aş fi avut-o muză pe Dana, pe care vă invit a o citi şi aici: gânduri, căci două postări de ale ei mi-au inspirat mie aceste rânduri. Mulţumesc, Dana pentru sonetul tău şi ”fatala autosugestie” idei ce iţi aparţin şi care mi-au plăcut nespus. Tot în tabelul lui Eddie găsiţi şi alte clipe de viaţă. O săptămână plină cu dulceaţă vindecătoare vă doresc.