Povestea e-un mic giulgiu pentru amintiri,
Ce mor din faşă şi din zbor fără avânt,
Dar curge-n lumânarea unui gând,
Pe care-l prinzi,
Pe care-l știi,
Căci amintirea aceea-ţi este dragă…
…ca lumea toată.
O culci pe brațe și pe buze moi,
Îi dai să bea aghiazmă și apă vie,
Sperând că astfel chiar o sa reînvie
Doar două picături dintr-un amor,
Caci lumea ți-e pustie,
Sa se știe!
Si amintirea parcă prinde viață ,
Deși,un recviem cântat, cumva, pe seară,
Precede-un marş forţat de primăvară,
Lasandu-mă din nou fara speranta,
Căci iar se duc războaie între noi.
Mi-s ochii goi!
Orgoliile-mi plimbă gândul cel posac,
Trecut prin aventură amator,
Incompatibil cu un zâmbet trecător,
Cu mult subînţeles şi cu substrat,
Căci altfel cum să mai rezişti
….printre cei trişti?
Urzeala simplă a gândurilor mele
Mi-a pus în suflet ca o melodramă,
Vreo două kilograme de otravă,
Și-un gram de praf de stele
Antidot,
Să uit de tot!
N-amestec bucuria cu tristeţea,
Nu mă mai prind în jocuri de culise,
Îmi port ideile-n cuvinte,
Le prind în inimă şi le fac loc,
Iar când le simt, aşa, mai cu noroc,
…le joc.
Un joc de-a baba oarba să ne fie,
Sau alba neagra precum viața mea?
Un domino, o sarbă-o geampara?
Sau mai degrabă jocul să se scrie
Pe vreo hârtie , in stilul…amator,
De-un autor?
Noi ce-avem și gânduri şi cuvinte,
Pe care le semnăm cam încîlcit,
Două pe față, ori pe dos, m-am zăpăcit!
Ce lăsăm oare de luat aminte?
Si cum vom crede toți că am scăpat
Fără păcat?
Suntem făcuți din bine și din rău,
Și mult vom arde până să-nțelegem
Că oricand puntea dincolo o putem trece
Doar amintindu-ne de cât ne-a fost de greu
Să reparăm greselile în Cer
Crezând în El.
N-am reușit să cer îngăduință,
N-am reușit să-mi spăl păcate-amare,
N-am reușit decât să dau crezare
Celor ce-mi spun că, poate-n astă viață,
Voi crește prin uitări de zi cu zi
Și n-oi mai ști.
Și-atunci, adun cuvintele in amintiri,
Le dau cu roșu și le spăl pe față,
Le primenesc și ele mă răsfață,
Nemaivorbindu-mi doar de pomeniri.
Le strang in suflet, două câte două
Și vi le spun, pe rand, stangaci…
…și vouă.
Dar nu-ncetez pe alocuri să întreb:
Cum aşezaţi uitarea, când v-apasă
….tristeţea pe a sufletului casă?