…se fac 9 ani, și mi-e dor de el…, iar scrierea asta picură și bucurie, și tristețe, și recunoștință..
Printre ultimele mele amintiri memorabile cu tata stă una, aşa, la loc de cinste, de parcă a urcat pe vârful munţilor cu lucruri deosebite, s-a ascuns într-o stea şi nu mai vrea să coboare, deloc, de acolo. Soarbe din nectarul unei zile de toamne autentice, prinde culoare din rugina frunzelor, adună miros de castane coapte, astfel încât, ea, amintirea, devine dulce, dulce amăruie şi mi se topeşte în suflet, ca un gând fugar, ca un şuier de vânt nostalgic, ce învârte morişca lacrimilor nevăzute, aşternându-se, în final, pe o coală albă de hârtie într-o poveste cu ”a fost odată”.
A fost odată un tată, un tată ce ştia că din cornul abundenţei va pica într-o zi şi sfârşitul, pe care nu şi-l dorea, şi-l amesteca în curbe largi şi dese de viaţă care încă mai desenau, pe drumul lui aburit de vremuri, puncte de oprire. Căci mai voia multe…
Vezi articolul original 828 de cuvinte mai mult
„A fost odată un tată”… și mereu va fi câte unul la fel de drag și memorabil. Viu sau nemuritor după moarte, prin amintiri și cuvinte atât de frumos exprimate.
ApreciazăApreciază
..uneori, cuvintele sunt singurele care mai pot aduna franturi din ceea ce ne-a lăsat in amintiri. Te salut, Petru, cu drag.
ApreciazăApreciază
Comentariul meu ar fi de prisos. Ai spus tu totul.
ApreciazăApreciază
…multumesc, Radu! Poate totul…nu, dar am incercat..
ApreciazăApreciază