..știu, lipsesc, voi mai lipsi o vreme! Hristos s-a înălțat!
Vă las o poveste..veche, dar mereu cu bătăi noi!
Clopotul suna a răsărit de apus, suna a toamna roșie și a cântec răgușit de fier obosit. Se tanguia peste deal și o intorsese pe bunica Florina cu fața spre el, inchinându-se incet, de parcă ar fi vrut sa mute gestul direct in inima:
-Maine e sărbătoare mare!
-De unde știi bunică!
-Și de n-aș ști, imi vorbeste clopotul, îi spuse bătrâna ca și când un mare secret avea sa iasa la iveală.
Aurel, care se juca in fundul curtii cu un pui de pisica vargat, de zici ca era o zebra de jucarie, se oprea a mirare. Tot nu intelegea cum îi vorbeste clopotul bunicii. Iși indesa cipilica aia de impletitura lânoasa, că nu se mai putea numi căciulă de când o tot folosise ba pe post de prinzătoare de vrăbii, ba își culcușea rățuștele de sub cloșcă, ba era jucărie de vreme rea, aruncând cu ea prin toata…
Vezi articolul original 1.126 de cuvinte mai mult
Înşiră-te mărgăritare 
Adevărat s-a înălţat!
Abia azi am citit povestea, si m-am plimbat puţin printre amintiri. 🙂
ApreciazăApreciază
Adevarat s-a inaltat!
Iti urez si tie, dar si mie, multa liniste sufleteasca.
Cu drag!
ApreciazăApreciază
Adevarat S-a inaltat!
Sa-ti fie bine! Bucurie sa recitesc o frantura de amintire!
ApreciazăApreciază