Timpul ca un elefant

Orice aş face nu-mi pot scoate din cap că anul acesta, pe care l-am asemănat cu o bufniţă (prea a stat cu ochii pe mine şi timpul meu) e pe ducă şi peste trei luni vom fi deja în altul. Mi se pare că totul se învârte rapid, ca un titirez ce nu se mai opreşte, şi că noi ameţim de atâta alergare în cerc. Nu ştiu cum de se plictisesc alţii, dar chiar şi zilele ce îmi par a fi trăite cam la fel le-am simţit scurte şi insuficiente. Nu am găsit timp destul pentru on-line, blog, bloguri şi cuvinte exprimate în acest 2014. Pe cat de activă am fost anul trecut, pe atât de instabila sunt acum. Mă adun în activităţi multiple şi nu-mi mai găsesc starea firească şi caldă pentru a interacţiona pe aici. Cuvintele au rămas toate ascunse în capul meu, aşa cum au stat, de fapt, 25 de ani înainte să am curajul să scriu, la vedere, orice bazaconie mai mult sau mai puţin potrivită. Exact cum fac şi acum şi cum, probabil, o voi mai face până când or să moară de la sine, sucombate de neprevăzutul vieţii.

Cineva drag mie îmi spunea că va veni vremea când voi sta mai mult la vatră, în ceas de iarnă, când  se vor cânta colinde la chitară, căci doar acelea-mi plac (ştie şi asta); cu cizme călduroase în picioare şi vin fiert alături, cu puşculiţa plină de idei şi  cu un rucsac de gânduri noi, de unde voi scoate una cate una şi le voi aşterne în poveşti ce se vor scrie de la sine. Mda, să zicem, deşi logica asta mi se pare valabilă pentru un om echilibrat care nu are nevoie de noi şi noi provocări, aşa cum, se pare, am avut eu anul acesta în care am fost ca o maşină rămasă fără frâne, mereu în derivă, gata să trec totuşi de obstacole, lăsând doar întâmplarea sa fie factor decisiv.

Obsesiv cuvânt şi greu precum un elefant. Voi trimite la gunoi cuvântul AN şi voi alege altul…săptămână. Am avut ”săptămâna soacrei”, chiar dacă nu a fost tocmai una plină, ci  au fost doar cateva zile  in care am avut in vizită soacra, dar acţiunile ce au întâmpinat ”evenimentul” au inclus-o oarecum. Dar despre asta poate am să vă povestesc curând. Până atunci un sfârşit frumos de săptămână vă doresc. Si vă mulţumesc pentru că, incă, imi lasati semne bune de trecere … aici pe blog. Cam nemeritate, recunosc, dar mă revanşez eu curând. Cam într-o lună. Sper..

                          Timpul ca un elefant

Din maşina timpului, cea cu roţi ca şi de moară,

s-a dat jos un elefant, ce spunea că timpul zboară

repede şi fără ţintă, ticăind exasperant,

fiindcă s-a pierdut în lume şi-acum e…nemăsurat.

Avea logică, nu glumă, tot cu ochii pe un ceas;

din rucsacul lui de gumă a scos chiar şi un atlas,

ca sa caute mai bine ţara, locul, chiar şi drumul,

dar păreau atât de multe, risipite cu duiumul;

şi ştia c-orice secundă, ce se duse la gunoi,

era fum, era himeră, nu mai vine înapoi.

Îsi pusese, fix, în minte să le-adune, să le ţină

mai la vatra timpului, pe secundele lumină,

caci tot auzea în juru-i, ba prin dreapta, ba prin stânga,

că timpul se comprimase şi că lumea n-o să-l strângă,

c-o să-l lase să se ducă, în acorduri de chitară,

nimănui n-o să îi pese dacă-i iarnă, dacă-i vară;

număra acele ore, douăşpatru în total,

”cum sa fie dom’le şaişpe?”, e un bluf internaţional.

Timpul îl privea cu ochii ca de bufniţă, măriţi,

el avea la puşculiţă, strânşi grămadă, acoliţi:

şi minutul, şi secunda, orele, nici nu mai spun,

pregătite ca de gală pentru orice rămas bun;

încălţate în sandale, sau cu cizme, după caz,

elefantului-i şoptise să mai lase din necaz,

căci de când e timpul nostru măsurabil în secunde,

risipit e-oricum de toate- fiinţe mari sau doar mărunte;

şi că numai în minutul ce va fi mai important

vei simţi ca totul fuge şi că nu e măsurat

în secunde de iubire, timpul lui sau timpul tău,

orice-ai face-n astă lume, şi de-i bine, şi de-i rău,

nu-ţi rămâne decât clipa de aducere aminte,

ce-a trecut deja, dar uite-o…..aşezată în cuvinte.

Se vede că sunt năucă şi total pe dinafară. Am scris duzina de azi, cu cele 12 cuvinte de vinerea trecută. Cum de am gresit, nu stiu, dar ca să ştiţi, tot datorită unor cuvinte impuse am făcut eu postarea asta. Acum ar trebui sa scriu alta cu cele noi. Oare mai vine muza in vizită pe repede înainte?