În oglinda sufletului vad caramizi nezidite,
Vad țurțuri sub streșini și gratii la geam,
Vad ceata ce-nvăluie amintiri adormite,
Și văd vreo trei gânduri prizoniere din neam.
Vad pistolul la tâmplă pus de unul din ele,
Intr-un semn ireal și fantastic, grăbit,
Ca un lanț îmi e gestul, imi sunt mâinile grele,
Să-l pazesc de dezastrul unui gând obosit.
Am pus ceai pe tejgheaua ce-mi sta azi loc de masă,
Pentru alții ce vor. Eu? Îmi pun doar cafea,
Să-mblânzesc ființa asta ce a stat cam retrasă
Și acum vrea și hrană, și bir și saftea.
Scriu pe-un plic câteva rânduri simple,
O adresă ce pare c-am uitat-o demult,
Gust cafeaua, las pixul, uit pistolul la tâmple,
Simt explozia-n visuri, care acum au murit.
Ma intreb de exista in lume vreo școală,
De exista vreun loc unde as putea învăța
Cum să ai totul gol, totul plin, mintea clară,
Să rămâi, peste ani, fără inimă grea.
Ghiocel ce răsare din zăpezi liniștite,
Pare acum sa imi fie un alt gând nepoftit;
Iau pistolul, il pitesc și mă mângâi pe tâmple,
Unde port semnul vechi, semn cumva nedorit.
Nu mai vreau sinucideri, nici de vis, nici idee
Arunc arma de tot intr-un loc strâmt și vechi,
Cobor blând un alt gând,un alt dor, două zmee,
Beau cafea, pun adresa mea, clar, citeț…. pe un alt plic.
Mi-am scris azi o scrisoare cu aromă de vină,
Din discuții purtate cu voi la șuete.
Stiu un lucru – n-oi lăsa, prea usor, să revină
Niciodata, nici demoni, nici dușmani sau regrete .
Prefer gândul ucis de pistoale cu apă,
Mai rămân vreo doi stropi să dea creștere bună;
Dar să știți, tot mai pun pe aici de o agapă
Și de vremea e rea, și de vremea e bună
Vă poftesc..la cafea!
cred caocafea mi ar face bine la durerea de cap ce m a luatde cateva ore. probabil somnul pe sponci se face simtit. am incercat sa atipesc dar nu mi a iesit. au adormit nazdravanii si eu tot nimic.mi ai facut pofta.cred ca mi facc una cu cofeina, nu fara cum beau de o vreme. si cu scortisoara si cardamon, ca asa a imbunatatit o sotul 🙂
versurile imi plac teribil sa stii. de poza numai zic…
ApreciazăApreciază
..duminica am baut și eu cafea ccu cardamon la sora mea. Mie cardamonul imi aminteste de tata pe cand mergea in tarile arabe si se intorcea cu arome incredibile. De la el am aflat de cuș-cuș, în anii 80-90. Sper sa iți fi trecut durerea de cap pana acum și sa ai timp și tu sa te odihnesti putin. Multumesc pentru aprecieri și vizita, Vavaly!
ApreciazăApreciază
cafeaua bauta datorita scrierii tale mi a fost de folos. mi a trecut durerea de cap pe la 8 seara :))). acum am reusit sa adorm nazdravanii si numai am eu somn :)))
ApreciazăApreciază
…bine ca nu mai ai probleme cu blogul sau altceva. Sper sa te fi obișnuit și cu tastatura. Azi…s-a dus Mihai cu laptopul ce il credeam mort și a zis ca il mai resusciteaza o vreme. Deci …ne mai relaxeaza și pe noi, ca tableta aia ne omora. Bine ca esti ok..
ApreciazăApreciază
Șcris-ai tu, scris-am noi, ne e vina comună!
Însă toți așteptăm să vină vremea bună,
S-avem suflet ușor, liniștea să ne-adoarmă,
Fără toc sau pistol, nici pe tâmple vreo urmă.
Nu ucide un gând, că-i fărâmă de suflet.
Poate este trudit. Amețit-a de umblet
Și de cât a-ncercat ca să fie mai bun,
Să nu dea de rușine pe-al nostru străbun.
N-o fi fost cel mai bun, însă el a-ncercat
Să ne ducă pe drumul cel bun și uscat.
Să-l iertăm, căci el este un biet trecător,
Vine altul mai falnic, gândul biruitor.
În iertare stă totul, a noastră putere,
Care-alungă pe dată orice durere.
Să iertăm astăzi gândul ce l-ai vrea ucis
Și să facem cu toții precum ai decis.
Vom veni să vorbim, câte-n lună sau stele,
Tu să ne spui povești, eu să spun de-ale mele,
Unul o epigramă, altul doar va tăcea,
Dar cu toții, grup vesel, să-ți bem din cafea.
ApreciazăApreciază
Tu îmi cunoști orice visare de pe aici, și orice gând,
Ce-mi devin postări sau stare, sau cuvinte într-un rând,
Cum le trec prin simțăminte, filtre vechi și amintiri,
Si le ascund,pitesc, ucid chiar, sau mor brusc printre priviri
Ce nu simt deloc durerea, ironia sau chiar vina,
Nu vad șansa și regretul. N-or sa vada nici lumina
Care poate aduce altă formă, de albastru sau de stea
Ce-am putea-o privi tainic, sorbind simplu..din cafea.
ApreciazăApreciază
Ce-aș veni și eu la o cafea! Din păcate, mai am de așteptat ceva timp până să revin la obiceiul de a bea cel puțin o ceașcă pe zi 😦
ApreciazăApreciază
Of, măi copil mare ce esti tu! Nu te intreb cat mai ai dar tare repede ti s-au mai intamplat lucrurile. Si chiar va trece timp pana vei bea, desi decofeinizata…va merge..cred!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai am vreo trei săptămâni…Nu prea merge nici decofeinizată. De cicoare e cea mai potrivită!
ApreciazăApreciază
..deja incep eu sa număr zilele. Iți tin pumnii, Sim!
ApreciazăApreciază
Vad cafeaua ta si imi place.
Imi imaginez un burete ce sterge gratii, tristeti si vini, demoni, dusmani
si semne nedorite!
Va ramane doar un gand clar si simplu ridicat pe petalele unui ghiocel, doar aparent fragil…
ApreciazăApreciază
Da, aceasta versificare vine după ce ieri am avut un subiect greu pe care inca nu l-am terminat de dezbatut, mai am sa scriu două raspunsuri la…raspunsuri, care ne-a dus pe fiecare ori in lumi interioare pierdute, ori in ale altora din jurul nostru, ori, Doamne fereste actuale, cu un numitor comun: depresia. Si pentru ca tare frumos am inteles fiecare ca putem vorbi de gânduri obosite care oricand pot sta a exploda, azi le-am indulcit cu o cafea, cu o speranta, cu o viziune frumoasa. Ah, și inca ceva: textul contine 10 cuvinte impuse oferite de sot: pistolul, ghiocel, ceata, lant, ceai, caramizi, plic, oglinda, gratii, scoala, Deh, avem și noi clubul nostru literar…numit acasă. Sau ..in fine…găsim noi..
Mulțumesc pentru cuvinte, Suzana. O seară frumoasa!
ApreciazăApreciază
O cafea din asta în fiecare zi, ar face lumea mai frumoasă decât e! Am citit-o de trei ori, vaiii ce ar merge recitată pe o scenă…! Superb, Adriana!
ApreciazăApreciază
I-am citit-o cu voce tare, acum, lui Mihai și am schimbat niste rime intr-o strofa, nu mi-a sunat bine. Am zis mai sus ca mi-a dat el 10 cuvinte cu care sa scot ce vreau eu. Vezi? Am club literar acasa, am și scenă, și nu glumesc. Vii? Recitam de zor..
ApreciazăApreciază
Viiiiiiiiiin. Tare drag mi-ar fi!
ApreciazăApreciază
…tin minte. Intr-o zi tot facem noi o sezatoare. Ne asezam pe perne, pe podea, in pod și vom face catrene..pfui..ce idee..
ApreciazăApreciază
… norocul meu că acel pistol lipit de tâmplă, de care mă speriasem la început, s-a dovedit a fi unul de apă. 🙂 Cafeaua ta pare îmbietoare, ne adună la împărtășit gânduri, mai ales că finalul mi-a adus sufletul la loc. Visurile frumoase cresc în noi când nici nu ne așteptăm, fantomele dispar, viața e frumoasă … Imaginea e de vis! 🙂
ApreciazăApreciază
Ei, pistolul la tampla gândului, nici măcar la tampla mea nu era. Ce să fac? Puțin dramatism nu strică, am veleități de artista siropoasa, dar oricand as prefera un pistol cu apa unuia care mi-ar face chiar si un banal gand sau vis praf și pulbere. Si da, alungam fantomele, cuvantul asta l-a folosit și Mihai in concluzia lui, cu imagini și jocuri de cuvinte. Si cu oameni faini prinsi in el.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La tâmpla gândului, da, dar nici ele nu trebuiesc ucise, poate doar îndepărtate, cele rele, cu altele bune şi frumoase. Zile senine! 🙂
ApreciazăApreciază
..chiar da. O separare nu ar strica. Stii ca rar gandesc astfel? La mine e haos, amalgam de bine cu rau. N-ar fi rau sa schimb modul de gandire..
ApreciazăApreciază
După tonul gri de ieri cafeaua aceasta cu ”arome divine” e o binecuvântare. Mintea umană, lumea interioară e un tărâm greu de explorat. Gândurile bune prind rădăcină dacă sunt udate din plin cu stropi mari de blândețe și înțelepciune, apoi înfloresc dacă sunt ocrotite cu iubire. Credința în Dumnezeu și încrederea în tine însuți ar putea fi școala unde se poate învăța lecția despre ”ancorarea în realitate” și ”escaladarea abisului interior”.
ApreciazăApreciază
..fără cuvinte. Ai scris atat de frumos in acest comentariu incat nu pot spune decat ca a fost o placere sa te citesc, sa impărtășim ganduri asemănătoare.
ApreciazăApreciază
Când e vorba de cafea și eu… și eu… 🙂
ApreciazăApreciază
..iar eu fac invitatii și fug de acasa, se pare! Uite ce greu raspund..
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu aș prefera un ceai, dacă zici că ai. 🙂
ApreciazăApreciază
..oh da, am auzit ca ai dieta CAFT. Sincer vorbind, tu nu cred ca ai nevoie de diete, esti un om ce emană echilibru și frumos. Dau un ceai oricand…, cu drag..
ApreciazăApreciază
Tot ajung eu odată în Braşov să bem o cafea împreună şi să stăm la poveşti… 🙂
ApreciazăApreciază
..sunt mai mult ca sigura de asta..
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ei, ce ziceai aici?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
… că o să ajung, cândva… 🙂
ApreciazăApreciază
Multumesc frumos pentru invitatie! Cum o sa iasa ghioceii de sub plapuma de zapada o sa vin cu mare drag. Tipsynel promite!
ApreciazăApreciază
Deja apar, desi in curtea vecina, in loc de ghiocei altoiti, cum eram noi obișnuiti sa fie, am un ghiocel de bloc in constructie.
ApreciazăApreciază
Doar astazi am reusit si eu sa ma mobilizez si sa trec pe la oameni dragi. Am citit versurile tale si sincer le vedeam interpretate cu daruire de un actor pe scena. Gandurile ne sunt companioane si aducere aminte in zilele in care ne ratacim in lumea asta complicata. Visurile nu mor niciodata pentru ca vor fi ele, gandurile, care ne vor readuce farima de suflet ce o credeam pierduta pe vecie. Si asa cum viata ne-a aratat ne regasim drumul catre noi si scriem adresa pe plicul vietii uneori tremurat alteori ferm. Cat despre invitatia la cafea,vin cu mare drag,dupa ce ma devirusez…:))Daca am batut campii scuze…. inca nu sunt oxigenati neuronii 100% 🙂
ApreciazăApreciază
Tare nu-mi place asta cu virușii, prea stau mult la voi in casa. Restul ai intuit perfect. Pe plicul vietii putem fi și expeditori, și destinatari, gândurile ni le putem ucide singuri sau cu puțin ajutor, dar putem alege sa le udam pentru a creste din ele alte poate cu mai multa forta.
ApreciazăApreciază
Nici mie nu imi place ….virusul asta. E ca scaiul. Ai mare dreptate .Sti ce ganduri ar trebui sterse?Cele negative. Si sa le udam pe cele pozitive. Sa ne construim universul interior din lumina:)
ApreciazăApreciază
Interesante postari
ApreciazăApreciază
..mulțumesc.
ApreciazăApreciază
..nu sunt prea activa pe blog..
ApreciazăApreciază
Dar ma poti urmari
ApreciazăApreciază
Cafea si arome. Mana care o ofera e expresiva. Poarta bratari la incheietura. Se spune ca incheieturii mainii e o zona delicata. Femeile si-o expun cand se pregatesc de o cucerire. O impodobesc. Accentueaza senzatia feminitatii si prezenta lor acolo. Si eu port bratari. Pe ambele maini. Voi fi exprimand si eu ceva. 🙂 Stiu. Nu am comentat la subiect desi mi-a placut poezia. Imi plac aromele aduse de cafea, purtate prin casa, prin ganduri, printre randuri. Imi place si ceasca de cafea, specific turceasca, fingean, in grafia noastra. Are motivele specifice de rosu, negru si albastru. Imi place bougainvillea din fundal, printre cele mai indraite plante ale mele. Si cafeneaua, cu terasa pe doua strazi. Orientalii nu fac lucrurile ca noi. Sunt diferiti, gandesc diferit si de multe ori nu ii intelegem.
ApreciazăApreciază
Eu mă bucur a ai avut sansa sa patrunzi intr-o lume pe care acum ne-o impartasesti si noua. De cand te cunosc și pe tine, și pe Hapi, sunt mai atenta la aceste detalii. Bine, uit imediat amănuntele, dar candvreau sa mi le reamintesc, va caut pe voi, imi place ideea cu bratarile. Imi plac bratarile și cafenelele pe strazi inguste..
ApreciazăApreciază
Pingback: Ce caută ei, ce înțeleg eu… | Înşiră-te mărgăritare