Orice Romeo are Julieta lui

                                                Victor și Bianca

 

Și dacă tot am fost la mama, dacă tot am adulmecat și prins în nări arome de neuitat, am adunat și povești scurte, cu zâmbete ce se vor păstra peste timp.

Cand vărul mamei era mic, avea la rându-i un tovarăș de joacă, care îi era tot rudă, ceva de genul ăsta, dar cum toți în sat sunt rude prin încrucisare, îngemănare, cuscrenie și cumetrie, asta nu mă mai miră acum, ci doar e un amănunt introductiv

Asa, și cum spuneam, în zilele lor de joacă, că tot omul mare a fost mic odată și a avut astfel de îndeletniciri, printre picioarele lor se împleticea cu tânguiri caline și-un pisic.

-Auzi, cum îl cheamă pe pisicul tău?
-Victor!, răspunde sec vărul lui Nicu..
-Fain nume!, și trecu repede peste asta

Mai trec câțiva ani și de fiecare dată cand întreba ce nume are pisicul nou pe care-l vedea în bătătura băiatului ce devenea adolescent și mai apoi tânăr domn, primea același răspuns: Victor, semn că pisicile veneau și plecau dar numele era același.

Mulți ani au trecut până ca mama sa accepte în curtea ei și pisici, nu doar ca ajutor la prins șoareci, ci și ca animale de companie. Bineînțeles ca a fost tot motan și în spiritul vremurilor deloc apuse pisicul și-a primit numele de Victor. Victor al nostru e un pisoi blând, afectuos ce a cucerit-o pe mama din prima clipa. Nu fură, nu se tânguie, nu deranjează, și doarme uneori la picioarele mamei, mai ales în zilele ei nu prea bune, când simțurile lui îi spun ca ar fi bine să stea acolo.

Doar că, de data asta, Victor al nostru a adus după el și o consoartă. Subțire, fină, delicată, albișoară cu pete roșcalii, domnișoara se dovedea a fi o neliniștită, doritoare de zbenguială, furăcioasă și plângăcioasă, genul pe care o dai afară pe ușă și intră pe geam, o damă dornică de lume nouă, deloc liniștită, precum era Victoraș. Ce nume credeți ca a primit Măria Sa Felina? Da, ați ghicit! Cum cuplul momentului, de atunci, era Victor Slav și Bianca Drăgușanu, mâța noastră cu aere aristrocrate nu se putea numi decat Bianca. Bianca noastra…….are aere de prințesă, mai ales după ce a poposit in conacul soră-mii, pentru o vreme, la Brasov, unde i s-a agățat de toate perdelele delicate și a reușit să streseze din plin veterana casei, pe Negruța cea ce are venerabila vârsta de 16 ani.

După un an și jumătate de când pisicii au devenit mondenii unui sat simplu din Bărăgan, Victor și Bianca nu s-au despărtit ca cei a căror nume le poartă, și nu știu dacă asta se datoreaza faptului ca Bianca noastră e sterilizată, dar la fel de agitată și cu veleități de vânător, sau că Victor al nostru se împarte între mai multe iubiri, una fiind chiar mama mea, așadar își tolereaza fiecare slăbiciunile.

Ce stiu sigur…e ca acum au devenit parte din povestea mea.